Domnia lui Neagoe (1512-1521) a însemnat o perioadă de pace, de așezare socială și religioasă, de creștere și înflorire economică. Prin sprijinirea tiparului, a artelor, a meșteșugurilor și a comerțului, prin excelența diplomatică și prin susținerea culturii și a spiritualității, Neagoe Basarab reprezintă un model de domnie pământească și un simbol al epocii sale. El este artizanul principiului rezistenței prin cultură și prin credință, astfel că a sprijinit cu mărinimie ortodoxia.

De numele lui se leagă mutarea reședinței mitropolitane de la Curtea de Argeș la Târgoviște, construirea Catedralei Mitropolitane de la Târgoviște (1520), a Mănăstirii Curtea de Argeș (1517), prima canonizare a unui sfânt pe pământ românesc, în 1517 – Sfântul Ierarh Nifon, tipărirea Tetraevangheliarului (1512) și scrierea primei mari cărți a culturii române – Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.

În 2009, la Târgoviște, orașul de care este legată domnia lui Neagoe, acesta a fost proclamat sfânt, cu zi de prăznuire la 26 septembrie.