Sfântul Ierarh Nicolae, cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe, este cinstit pe 6 decembrie, ziua în care i s-a arătat în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să ierte trei tineri nevinovați. Cei trei, guvernatori locali, acuzați fără temei, de complot împotriva împăratului, urmau să fie omorâți a doua zi, însă acesta i-a eliberat.

În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminți, lăsându-le în ghetuțe dulciuri și diverse cadouri. Tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători, lăsându-le o nuielușă..

Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată.

Povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime. Legenda spune că trei surori, fete sărmane, nu se puteau căsători din cauza situației financiare dificile și, de aceea, tatăl lor voia să le vândă. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, care era episcop, a lăsat noaptea la ușa casei lor, un săculeț cu aur. Situația s-a repetat și în cazul surorii mijlocii. Astfel, când i-a venit vremea și celei mici, tatăl s-a hotărât ca în noaptea de dinaintea nunții să stea de pază și l-a văzut pe Sfântul Nicolae cum a urcat pe acoperișul casei și a aruncat pe horn un săculeț care a căzut într-o șosetă ce era pusă la uscat. De aici a apărut obiceiul așezării șosetuțelor sau a ghetuțelor în noaptea de Moș Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil să păstreze secretul, însă acesta nu a făcut-o și, de atunci, fiecare sărac care primea ceva, îi mulțumea lui Nicolae.

Moș Nicolae ne-a lăsat o comoară mult mai de preț, o comoară spirituală: aceea a bucuriei de a dărui, de a-i face mai fericiți pe cei mai puțin norocoși în deținerea de lucruri materiale efemere.