Cunoscut și ca Târgul de Săptămână sau “bâlciu de la Târgoviște”, acest târg periodic era localizat pe drumul Câmpulungului, în partea de nord-vest a orașului, fiind menționat pentru prima dată la 15 noiembrie 1714.

Târgul din Afară a apărut din dorința meșteșugarilor localnici de a-și valorifica produsele și a devenit în scurt timp cel mai însemnat loc de schimb al mărfurilor atât pentru locuitorii orașului, cât și pentru cei ai satelor din împrejurimi.

Pentru că veniturile obținute din vama târgului erau din ce în ce mai mari, o parte a acestora era folosită pentru întreținerea spitalului aflat lângă Biserica Catolică și o altă parte a fost redirecționată către asigurarea apei în zonă și construirea unui lăcaș de cult care a primit hramul Izvorul Tămăduirii.

După cum se menționează și în pisanie, printre ctitorii bisericii s-au numărat simpli meseriași, precum Călin cismaru, Andrei brutaru, Alexandru croitor, Marin cojocaru ș.a.

Din păcate pentru mahalagiii de aici, zona, devenită prosperă ca urmare a dezvoltării comerțului, a atras invidia celor din “Târgul din Lăuntru”, care au făcut mai multe demersuri pentru mutarea lui în zona centrală.

Astfel, din 1846, a început să funcționeze, în apropierea Mitropoliei, noul târg, unde mahalagiii erau grupați în funcție de ocupațiile lor, fiind cunoscute ulițele săpunarilor, pescarilor, măcelarilor, linia cârciumarilor sau oborul vitelor.