Vladislav al II-lea a fost un domn impus de Iancu de Hunedoara, după ce, în anii anteriori, fusese pregătit la curtea acestuia.

A reusit, în perioada domniei, prin intermedierea Tratatului de pace de la Adrianopol (1451) să obțină autonomia Țării Românești, în schimbul plății haraciului către Poartă. În același timp, și-a păstrat și obligațiile de vasalitate față de coroana Ungariei.

Faptul că, în anii care au urmat, a participat la învestirea sultanului Mehmet al II-lea și a inițiat o nouă reformă fiscală adoptând monede turcești, l-a făcut pe voievodul transilvănean să-i retragă sprijinul și, după o perioadă, să încerce chiar să-l înlocuiască.

La Târgoviște a emis 23 de documente, în slavă și latină. Prin cel din 2 ianuarie 1450 întărea un loc de chilie și o moară Mânăstirii Cozia.

A fost ucis de Vlad Țepeș, în 1456, fiind înmormântat la Mănăstirea Dealu.

Surse bibliografice:

1. Gabriela Nițulescu, Basarabii de Târgoviște, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2013;

2. Jozsef Pildner, Cei 33 de domnitori ai Târgoviștei, Editura Pildner&Pildner, 2007.