Neagoe Basarab este fiul lui Basarab cel Tânăr Țepeluș, care provenea din neamul Basarabilor, și al doamnei Neaga, fiind crescut în familia lui Pârvu Craiovescu.

A ajuns pe tronul Țării Românești cu ajutorul beiului de Nicopole, în urma înfrângerii și uciderii lui Vlad cel Tânăr, ulterior dovedindu-se a fi un bun strateg și diplomat.

Pe plan extern, politica lui Neagoe Basarab a fost un mare câștig datorită relațiilor bune pe care le-a avut cu papalitatea și cu vecinii.

Pe plan intern, s-a remarcat prin reorganizarea armatei, lărgirea orizontului cultural și măsurile luate în domeniul comerțului, orașul Târgoviște ajungând la o dezvoltare fără precedent mai ales prin ridicarea unor edificii noi, efectuarea unor reparații la cele existente și construirea unui nou lăcaș pentru sediul mitropolitan. Astfel, el ctitorește Biserica Sfântul Gheorghe, în partea de nord a orașului, și începe lucrările la Mitropolie

Totuși, cea mai frumoasă ctitorie a sa rămâne Mănăstirea de la Curtea de Argeș, de construcția căreia este legată Legenda Meșterului Manole și mitul jertfirii.

Sub aspect cultural, cea mai importantă operă o constituie manuscrisul „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", care conține principii de educare a tinerilor, sfaturi cu caracter politic și militar, punându-se accent pe cinstirea lui Dumnezeu.

A murit în septembrie 1521, fiind înmormântat în pronaosul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Curtea de Argeș. A fost canonizat în anul 2008 și este prăznuit, în fiecare an, pe 26 septembrie.